Pe când mai toți cunoscuții fugeau spre mare în mini-vacanța ce tocmai a trecut, eu am rămas în București ascunzându-mă de toropeală și aglomerație. Am preferat răcoarea, odihna, cititul și evenimentele de pe-nserat.
Mai în glumă, mai în serios, pot spune că am preferat Chitila în locul Vămii. De ce? Pentru Chitila Film Fest.
Deși la ceva pași de centrul Bucureștiului se desfășura un alt festival, Anonimul, am preferat să descopăr ceva nou. Pe la 7 seara, înainte ca soarele să apună, am plecat spre Chitila, unul dintre cele mai tinere orașe din judetul Ilfov. Practic, acesta a avut poate cel mai spectaculos parcurs din punct de vedere al dezvoltării ca localitate urbană. In numai 10 ani, din 2002 până în 2012, populația orașului a crescut de la 12.000 la 14.000 de locuitori.
Dar, revenind la Festival, trebuie să vă spun că am rămas foarte plăcut surprinsă de tot ceea ce înseamnă organizare și atmosferă. Fiind deja la a patra ediție, evenimentul a debutat cu o muzică bine aleasă pe fundal până ce s-a adunat toată lumea, un concert vesel și antrenant via Trupa dAdA, un excepțional foc de artificii și o serie de scurt metraje foarte interesante.
Filmele documentare şi scurtmetrajele de ficţiune, realizate de regizori români, au fost proiectate pe un ecran gigant și au atras atenția unui segment mai mic de public. M-am întristat să văd mulți copii și chiar adulți care veniseră parcă pentru altceva. Pesemne că se așteptau la filme mai comerciale de au plecat îndată ce au văzut că sunt… cum spunea cineva din public, “imagini care mă fac să plâng”, “realitatea adevărată a României”, “nu e cu vedete”, “credeam că e mai de râs, ceva potrivit înainte de culcare”. Nu mulți au înțeles scopul festivalului și au plecat. Păcat… cred că de aici au de învățat și organizatorii la nivel de comunicare și creare de așteptări. Poate că nu toți locuitorii Chitilei sunt pregătiți pentru a primi cultură în varianta integrală și este necesar ca evenimentul să fie gândit un pic mai secționat, cu aspecte potrivite fiecărei categorii de public pentru ca fiecare dintre participanți să plece mulțumit acasă. Consider că poți livra și crește gradul de cultură cu răbdare, de la an la an, precum picătura chinezească. Altfel riști să alungi o parte din publicul căruia te adresezi, cu atât mai mult cu cât comunitatea este mai restrânsă față de orașele mari.
Cu toate acestea, m-am simțit extrem de bine și trebuie să laud inițiativa de organizare într-un spațiu atât de frumos și potrivit, pe malul apei, la baza celor trei stejari seculari, simbol al oraşului Chitila. În fiecare seară, între orele 19.00 şi 2.30, a fost pus la dispoziţie un autobuz care transporta gratuit vizitatorii de la staţia de metrou 1 Mai până la locul unde se desfăşura festivalul. Pentru cei care veneau cu mașina, a existat o parcare păzită și gratuită.
În încheiere, nu pot să spun decât “Chitila Film Fest, you were the best!” pentru acest weekend de leneveală în București.
